De ce sa nu pupam copilul?

Cand sa nu pupam copilul?

Copilul ( ca termen general ) este in momentul nasterii, un bebelus care nu se poate ingriji singur.

El se naste dependent de un adult si are nevoi pe care persoana care il ingrijeste i le poate acoperi. Printre aceste nevoi: nevoia de a fi hranit, nevoi fiziologice, nevoia de securitate (de a avea o locuinta in care se poate odihni si simti in siguranta, protejat de un adult ).

Plansul bebelusului poate fi un semnal ca una dintre nevoile sale este neacoperita.

Nevoia de afectiune este de asemenea una dintre nevoile de baza ale bebelusului si copilului. El are nevoie sa se simta ocrotit si sa stie ca un adult este in apropiere atunci cand el solicita acest lucru.

Treptat, bebelusul devine copil iar parintele vede si intelege acest lucru si ii asigura copilului nevoia de autonomie, prin faptul ca ii primite sa faca singur diverse activitati specifice varstei, sub supravegherea sau supervizarea adultului, pentru a-i creste copilului increderea in sine.

Ce facem atunci cand plange bebelusul?

Conform celor afirmate mai sus si avand in vedere ca bebelusul nu stie inca sa verbalizeze, desi este dificil si poate fi foarte solicitant, adultul este responsabil sa-i asigure bebelusului siguranta si nevoile.

Ce facem atunci cand plange copilul?

Copilul ajuns la varsta la care verbalizeaza si spune ce isi doreste este teoretic mai usor de inteles.

Una dintre situatii in care copilul plange, poate fi aceea ca s-a lovit.

Afectiunea oferita copiilor de catre parinti este o piatra de temelie pentru a construi increderea in sine a copilului. Afectiunea este o nevoie cu care fiinta umana se naste si care, posibil, nu dispare niciodata.

Nevoile isi modifica prioritatea, insa ele continua sa existe.
Uneori insa, parintii pot reactiona cu buna credinta, dar avand un comportament nepotrivit sau inconsistent in anumite situatii.

Atunci cand copilul plange pentru ca s-a lovit, este bine ca acesta sa se simta in siguranta, sa se simta iubit, ocrotit. Atunci cand plange insa, nevoia copilului de a se simti in siguranta nu se acopera prin gestul de a pupa copilul.

Gestul afectiv de a pupa copilul se poate intampla oricand pe parcursul zilei, insa nu in situatii ca raspuns la un eveniment. Pentru ca un copil poate asocia eronat procesul actiune-raspuns, plang deci sunt pupat. Putem imbratisa copilul, empatiza cu durerea lui, il putem linisti printr-o voce blanda care sa il asigure ca cineva este langa el iar situatia este bine gestionata de un adult, care prin experienta lui, stie daca respectiva durere sau rana, are nevoie si de servicii medicale.

Afectiunea catre copil se ofera pur si simplu, fara un motiv anume.

Iar afectiunea primita din partea parintilor este de apreciat la orice varsta. Daca exista limite in aceasta privinta, acestea sunt uneori foarte fine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s